Etape tratament

Strategia planificării tratamentului complex de reducere a limfedemului necesită o muncă comună în echipa de specialiști : medic, kinetoterapeut, fizioterapeut, asistent medical și necesită materiale de expertiză în domeniu.

Prognoza:

• Simptomele nu pot fi remediate în totalitate.  Cu tratamente regulate și cu colaborare adecvată cu pacientul pot fi prevenite complicațiile care periclitează viața și avansarea către stadiile mai grave ale limfedemului, care la fel înrăutățesc calitatea vieții.

 La prima ședintă cu pacientul – se efectuează evaluarea limfedemului:

• istoricul bolii
• inspecție
• palpare
• măsurarea edemului
• greutatea corporală și o fotografie (opțional)

Evaluarea membrului cu limfedem include:

• Aria afectată
• Mobilitatea membrului afectat : ridicare, mişcare, putere
• Condiţia tegumentului: aspectul tegumentului, semnul godeului (adâncitura în piele), dacă există infecţii sau episoade inflamatorii?
• Dacă există insuficienţă circulatorie venoasă/arterială?
• Dacă există compresie nervoasă?

Există 2 etape:

1. Etapa de decongestionare
2. Etapa de optimizare/menținere

1. Etapa de decongestionare este cea mai complexă și include: drenajul limfatic manual+ aplicarea terapiei compresive (feșe elastice)+ exerciții specifice pentru limfedem + igiena pielii. Această etapă de tratament se efectuează împreună cu terapeutul după un protocol adecvat pacientului.

Igiena, îngrijirea pielii

Scop:

• menținerea tegumentului intact, reducerea riscului de infecții.

Indicații:

• Folosirea cremelor, unguentelor cu pH adecvat, care să hidrateze tegumentul (amestec cu glicerină să devină hidratant) sau loțiuni de corp naturale, incolore, fără parfum, fără lanolină.
• Pe zonele ușor inflamate se indică folosirea cremelor amestec de 1-2 % acid salicilic sau 0,2% acid boric;
• Spălarea zilnică cu săpun pH neutru sau săpun natural. Produsele parfumate și colorate pot provoca iritații sau alergii
• Emolienții restabilizează stratul lipidic protector al pielii,  prevenind deshidratarea și protejează pielea de bacterii și iritații. Emolienții pot fi uleiuri de baie, înlocuitori de săpun sau produse hidratante (loțiuni, creme sau unguente). În general, unguentele, care conțin apă puțină sau deloc, sunt mai bune hidratante decât cremele, iar acestea sunt mai bune decât loțiunile.
• Metoda cea mai bună pentru aplicarea emolientelor este încă necunoscută. Unii terapeuți recomandă aplicarea emolientelor în direcția de creștere a firelor de păr (de ex. spre degete când se aplică pe membrul inferior) ca să se prevină blocajul foliculilor de păr și foliculita. Alții recomandă în direcția trunchiului ca să stimuleze drenajul limfatic.
• În cazul tegumentului intact aplicarea emolientului se recomandă pe timpul nopții.
• Pielea uscată poate varia de la piele ușor uscată la o piele dură și solzoasă. În acest caz se poate manifesta mâncărime. Emolientele se aplică de 2 ori/zi (inclusiv după duș, baie) pentru a ajuta rehidratarea. Dacă călcâiele sunt crăpate adânc, pot ajuta emolientele și pansamentele hidrocoloidale , iar uneori pacientul  necesită îndrumare către dermatologie.

Când apar complicațiile  limfedemului, ca de exemplu:  erizipelul, infecțiile fungice, micozele, eroziunile interdigitale, eczemele, hiperkeratozele, papilomatozele, este necesat un tratament de  specialitate în clinicile de dermatologie.

2. Etapa de optimizare/ menținere: urmează după etapa de decongestionare optimă și pacientul/pacienta la indicația terapeutului aduce schimbări în stilul de viață.

*detalii despre etapele de tratament găsiți în capitolul ARTICOLE.