Limfedemul este acumularea lichidului limfatic la nivelul ţesuturilor, datorită dezechilibrului între producerea şi transportul fluidului interstiţial.
- Este acea mărire progresivă în volum a unei părţi a corpului ( membru, trunchi, abdomen, zona genitală, cap, gât). Cel mai des este cauzată de îngustarea, blocarea sau deteriorarea căilor limfatice.
Dacă din anumite cauze are loc dereglarea scurgerii limfei prin vasele limfatice, în spaţiul interstiţial începe să se adune lichid, proteine, bacterii, viruşi, ciuperci, celule moarte sau celule canceroase; adică tot „gunoiul” care trebuie să-l elimine limfa.
Aceasta are loc, când presiunea din capilarele limfatice şi din spaţiul interstiţial se egalează, mişcarea lichidului între ele se opreşte. În spaţiul interstiţial se formează „băltoace” în care sunt multe proteine, bacterii ş.a.m.d.
În general persoana poate să se simtă bine, dar în regiunea, unde se formează edem, se micşorează rezistenţa la bacterii şi alte substanţe nocive, care duce la rândul său la apariţia afecţiunilor virale, fungice, bacteriene infecţioase(de ex. erizipel) ale pielii.
Lichidul acumulat este bogat în proteine – substanţe active osmotic. Ele au capacitatea de a absorbi apa şi a o menţine, fapt ce intreţine şi mai mult edemul.
Sub piele se găseşte stratul subcutan –adipos, iar sub acesta, se află muşchii şi oasele .Pe membre(mâini, picioare) sistemul limfatic are următoarea structură:
- există vase limfatice profunde lângă oase şi superficiale, care trec prin stratul subcutan-adipos. Vasele profunde şi cele superficiale sunt unite între ele.
De ce este important de ştiut?
- Dacă dintr-o oarecare cauză se va deregla scurgerea limfei la membre, atunci din vasele adânci are loc dislocarea în cele superficiale, deoarece nu au unde să se dilate şi nu au unde acumula lichidul în exces. În acelaşi timp, pielea este mai elastică, stratul adipos moale şi pufos, permiţând dilatarea – au loc astfel, schimbările accentuate ale membrelor.
De reamintit si de reținut:
- Limfa este un lichid transparent alb/ gălbui ce este transportat prin intermediul sistemului limfatic (vasele limfatice, ganglionii limfatici) având drept scop circulaţia lichidului între ţesuturi şi sistemul sanguin venos.
În stadiile incipiente există semne de avertizare a bolii, care se manifestă în primul rând prin starea „schimbătoare” al edemului.
Semne clinice:
- adâncitură pe locul șosetei, ciorapului, pantalonului, chilotului, sutienului, mâneca bluzei
- umflarea labei piciorului, fața dorsală a mâinii, îngroșarea degetelor
- se poate observa sindromul coajă de portocală
- degetele arată ca niște „cârnați”,
- la baza degetelor, la maleole și la articulația radio-carpiană se formează „riduri de sugari”
- unghii galbene, modificări tegumentare talpă – fisuri, hiperkeratoză
Caracteristicile clinice ale limfedemului
- Senzaţie de greutate, tensiune,strângere, discomfort
- Căldură locală (dar fără roşeaţă!)
- Furnicături, parestezii
- Suferinţă psiho-socială (afectarea imaginii corporale, problema găsirii hainelor, încălţămintei pe măsură)
- Rigiditate
- Senzaţie de explodare, dacă există exacerbare acută
- Durere în caz de creştere rapidă, asociere cu infecţii, tromboză venoasă profundă, infiltrare tumorală în căile nervoase, metastaze osoase
- Dureri la nivelul articulaţiilor adiacente +/-edem
- Mobilitate redusă
Limfedemul nu se vindeca, doar se trateaza!
Scopul tratamentului este de a tine sub control aceasta afectiune, de a evita complicatiile, si de a imbunatati calitatea vietii pacientilor!