Lipoedemul-boală cronică progresivă, caracterizată prin mărirea membrelor în volum, din contul depunerilor anomalice de grăsimi la care se adaugă edemul în stadiile avansate ale bolii.
Prima descriere a lipoedemului a fost făcută în 1940 de către medicul american E.V.Allen și E.A.Hines, care au determinat această depunere anomalică a țesutului adipos pe membrele inferioare, care apare cel mai des, la femeile cu o predispoziție ereditară. Depunerea surplusului de grăsime pe picioare (mărirea în volum, nivelarea articulațiilor este descrisă după tipul”coloanei egiptene”.)
Statistic, lipoedemul apare la 11% dintre femei. Această afecțiune este puțin cunoscută de către specialiști, ceea ce permite să se facă niște presupuneri a unei răspândiri mai mari.
În majoritatea cazurilor,lipoedemul este diagnosticat greșit, ca fiind limfedem (edem limfatic) sau o simplă obezitate exogen-constituțională. Un diagnostic corect se poate pune în stadiile avansate, când apar complicațiile. Aceasta duce la probleme psihologice, deoarece lipoedemul nu se tratează cu diete și efort fizic spre deosebire de obezitate.
Lipoedemul se aseamănă cu obezitatea constituțională și cea mai frecventă complicație este o masă corporală supraponderală. În cercetările făcute de către Child ș.a. cu 38 de pacienți cu lipoedem, majoritatea erau supraponderali (IMC-indicele masei corporale 25-29,9911%) sau obezitate gradul l (IMC-30-34,80%). Pacienții cu lipoedem nu au dinamică pozitivă în regiunea membrelor, fiind chiar pe dietoterapie, atunci când celelalte părți ale corpului se micșorează proporțional în volum, din contul caloriilor zilnice.
Lipoedemul este o patologie aparte, cu posibile dominante ereditare a cromozomului X, adică suferă de o astfel de patologie numai femeile.
Cercetările au dovedit că procentul cazurilor care au în anamneză familiară cazuri cu lipoedem este de la 16% până la 64%.
Cauzele apariției sunt diverse:
1. La primul consult se presupune că pe țesuturile afectate în lipoedem apare microangiopatia-fragilitatea vaselor sangvine mici și o permeabilitate mare a pereților vaselor sangvine. Astfel, în spațiul dintre celule nimerește o cantitate excesivă de proteine, care atrage pe sine apa și ulterior apare edemul.
2. O altă teorie bazată pe cercetările Suga și a. În acest caz, autorii au făcut analize imunohistochimice ale țesutului afectat. După aceea l-au caracterizat ca pe o structură în formă de coroană (adipocite necrotizate înconjurate de mcrofage CD68 infiltrate). În afară de aceasta există și proliferare din țesut adipos-predecesorii și celule de stromă (celule Ki67 și CD34). Astfel de date permit să presupunem, că unul dintre mecanismele de dezvoltare a lipoedemului include în sine o adipogeneză accelerată, care duce la hipoxie, și pe viitor la mărirea în continuare a adipocitelor și necrozarea macrofagilor.
Debutul bolii, la majoritatea are loc în perioada de pubertate. Aceasta poate dovedi legătura cu schimbările hormonale.
În literatură se evidențiază 2 forme de lipoedem: sub formă de coloană și parțială. Tipul coloană-de regulă se caracterizează prin mărirea membrului inferior pe tipul liniilor conice. Pentru tipul parțial sunt tipice depunerile masive, care se proieminează pe membrele inferioare, coapse și/sau pe mâini.
Primele semne care prevestesc lipoedemul sunt pliurile deasupra gleznei pe ambele picioare. În multe dintre cazuri, tălpile nu se schimbă, iar depunerile adipoase încep să se acumuleze deasupra gleznei, dând impresia de deosebire evidentă între țesutul normal și cel schimbat în proximitatea gleznei.
Pe fond de o o durată mai mare a lipoedemului, dacă pacientul nu face tratament, se poate dezvolta și edemul limfatic. (de regulă aceasta are loc în stadiile lll). O astfel de patologie se va numi lipolimfedem.
Diagnosticarea
Diagnoza de regulă se stabilește clinic, dar, există metode de investigare care permit mai precis să deosebim lipoedemul de alte patologii.
Criteriile de diagnostic ale limfolipoedemului(După criteriile Wold ș.a.)
A. apare exclusiv numai la femei
B. schimbările sunt simetrice pe ambele părți, tălpile sunt implicate minimal
C. simptomul de ”godeu”negativ
D. durere, sensibilitate și vânătăi prezente (legate de fragilitatea capilarelor)
E. toate schimbările au caracter permanent
Clasificarea lipoedemului după criteriile de gravitate (Meier-Vollrath și Schmeller)
1.Stadiul l se descrie ca ”piele normală cu un strat mărit de țesut adipos subcutanat”
2. Stadiul ll ”conglomerate de mărimea unei nuci, sau măr care se palpează subcutanat”
3. Stadiul lll conglomerate mari dure, ce deformează conturul membrului, și acumulări adipoase de tip”galife”.
Deoarece lipoedemul este o patologie progresivă, diagnosticarea precoce are o mare însemnătate pentru un tratament efectiv.
Confirmarea diagnosticului
1. Ultrasonografia cu permisie înaltă ne poate ajuta să deosebim limfedemul de lipoedem. La pacienții cu lipoedem grosimea pielii și ecogenitatea sunt normale, în timp ce pentru limfedem este caracteristică îngroșarea pielii și hipoecogenitatea stratului adipos subcutanat.
2.RMN-rezonanța magnetică-are capacitatea să analizeze caracteristici diferite ale țesuturilor mai bine ca alte metode de vizualizare. RMN poate deosebi grăsimea de apă sau de lichidul proteic ceea ce face să nu confundăm lipoedemul cu obezitatea. Manevre speciale pot fi folosite pentru a micșora intensitatea semnalului de la grăsime și să mărim vizibilitatea edemului. Lipoedemul arată o îngroșare omogenă a grăsimii subcutanate, pe când limfedemul arată edem circular al țesuturilor moi cu îngroșarea pielii.
Deoarece lipoedemul este o boală care progresează, diagnosticarea precoce are o mare importanță pentru un tratament efectiv. În caz contrar mărirea progresivă a stratului adipos subcutanat duce la scăderea mobilității pacientului și la o insuficiență secundară limfatică.
Tratament
Terapia complexă fizică antiedem, care include în sine: DLM;Bandajarea compresivă, igiena pielii și exercițiile fizice recomandate, sunt cele mai efective metode de tratament al lipoedemului. Această abordare dă cele mai bune rezultate în stadiile incipiente ale bolii. Ea se împarte în două faze: intensivă și cea de încheiere.
Faza intensivă constă din DLM, bandajare compresivă în multistraturi, exerciții fizice și o îngrijire corespunzătoare a tegumentelor. DLM include în sine un masaj foarte blând special, pentru a mobiliza limfa din zonele edemate și a micșora limfostaz,. Terapia compresivă, cu folosirea bandajării multistraturi este necesară pentru a întreține efectul drenajului și mărirea eficacității lui. Bandajarea compresivă de regulă se folosește atunci când durerile se atenuează pe fond de DLM.
Faza de încheiere include în sine purtarea tricotajului compresiv de țesătură plată (cu cusătură), după măsurătorile individuale ale pacientului. Aceasta este necesară pentru întreținerea rezultatului obținut și profilaxia progresului afecțiunii. Trebuie evitate elasticele care vă strâng de la șosete. Acestea pot provoca complicații hemoragice.
Eficacitatea terapiei depinde de gradul de concreștere a țesutului conjunctiv în țesutul adipos și piele. În cazurile avansate formarea de ”bariere” din țesut conjunctiv fibroze de grosime 3mm și mai mult în țesutul adipos nu permite să efectuăm DLM. În aceste cazuri, este necesar un timp mai îndelungat să facem DLM, el trebuie să se efectueze mai atent și mai blând, pentru a evita traumarea țesuturilor, care sunt firave în lipoedem. Metode speciale, așa ca terapia cu valuri de șoc, pot fi folosite pentru a micșora concreșterile fibrotice.
În stadiile în care progresează, starea bolnavilor se complică și mai mult, plus mișcările devin mai limitate ,apar schimbările trofice ale pielii și posibilele infecții care pot apărea.Tratamentul terapeutic de bază este îndreptat la micșorarea sensației de durere și îmbunătățirea calității vieții. Oprirea progresiei până la lipolimfedem, stadiul lll, schimbările trofice, ulcerațiile pielii pot fi cauza recidivării erizipelului.
În cazuri de tratament îndelungat, antibioticele inclusiv și antibioticoprofilaxia, poate fi îndreptățită să fie luată în calcul, până și după DLM. Mai mult, e necesară o consultație psihologică și un suport social, ar avea o mare importanță pentru pacienții cu lipolimfedem, deoarece ei suferă de un deficit de autoapreciere și depresie.
Programul de exerciții fizice trebuie să fie adaptat la posibilitățile pacientului și stadiului bolii care-l are. De exemplu, înnotul și aerobica pot da rezultate bune. Profilaxia obezității este foarte importantă pentru preîntâmpinarea viitoarelor complicații (diabet zaharat, hipertonie, insuficiență cardiacă ș.a….),o scădere bruscă în greutate poate duce la o mai mare diferență între partea superioară și cea inferioară a corpului. Dietele, laxativele și diureticele de obicei nu sunt eficiente în lipoedem.
Metodele chirurgicale de tratament au rezultate contraversate. Liposucția, care este standardul tratamentului lipoedemului în Germania, poate duce la accentuarea edemului din cauza că există posibilitatea de a leza vasele limfatice, în timpul îndepărtării stratului de grăsime cu ajutorul lipoextractorului sub presiune. Metodele inovative, precum liposucția tumescentă și cea cu jet de apă arată rezultate încurăjătoare,care dau micșorare a volumului membrelor și simptome de agravare mai ușoare. În plus nu lezează vasele limfatice. Dar, după anestezia tumescentă sunt descrise cazuri de apariție a methemoglobinemiei temporară.
Trebuie accentuat că toate metodele chirurgicale sunt socotite ca și experimentale. Folosirea lor poate fi acceptată numai după o evaluare de durată, care va avea multiple rezultate pozitive și sigure.