Etape tratament

Strategia planificării tratamentului complex de reducere a limfedemului necesită o muncă comună în echipa de specialiști : medic, kinetoterapeut, fizioterapeut, asistent medical și necesită materiale de expertiză în domeniu.

Prognoza:

  • Simptomele nu pot fi remediate în totalitate.  Cu tratamente regulate și cu colaborare adecvată cu pacientul pot fi prevenite complicațiile care periclitează viața și avansarea către stadiile mai grave ale limfedemului, care la fel înrăutățesc calitatea vieții.

 La prima ședintă cu pacientul – se efectuează evaluarea limfedemului:

  • istoricul bolii
  • inspecție
  • palpare
  • măsurarea edemului
  • greutatea corporală și o fotografie (opțional)

Evaluarea membrului cu limfedem include:

  • Aria afectată
  • Mobilitatea membrului afectat : ridicare, mişcare, putere
  • Condiţia tegumentului: aspectul tegumentului, semnul godeului (adâncitura în piele), dacă există infecţii sau episoade inflamatorii?
  • Dacă există insuficienţă circulatorie venoasă/arterială?
  • Dacă există compresie nervoasă?

Există 2 etape:

  1. Etapa de decongestionare
  2. Etapa de optimizare/menținere

1. Etapa de decongestionare este cea mai complexă și include: drenajul limfatic manual+ aplicarea terapiei compresive (feșe elastice)+ exerciții specifice pentru limfedem + igiena pielii. Această etapă de tratament se efectuează împreună cu terapeutul după un protocol adecvat pacientului.

Igiena, îngrijirea pielii

Scop:

  • menținerea tegumentului intact, reducerea riscului de infecții.

Indicații:

  • Folosirea cremelor, unguentelor cu pH adecvat, care să hidrateze tegumentul (amestec cu glicerină să devină hidratant) sau loțiuni de corp naturale, incolore, fără parfum, fără lanolină.
  • Pe zonele ușor inflamate se indică folosirea cremelor amestec de 1-2 % acid salicilic sau 0,2% acid boric;
  • Spălarea zilnică cu săpun pH neutru sau săpun natural. Produsele parfumate și colorate pot provoca iritații sau alergii
  • Emolienții restabilizează stratul lipidic protector al pielii,  prevenind deshidratarea și protejează pielea de bacterii și iritații. Emolienții pot fi uleiuri de baie, înlocuitori de săpun sau produse hidratante (loțiuni, creme sau unguente). În general, unguentele, care conțin apă puțină sau deloc, sunt mai bune hidratante decât cremele, iar acestea sunt mai bune decât loțiunile.
  • Metoda cea mai bună pentru aplicarea emolientelor este încă necunoscută. Unii terapeuți recomandă aplicarea emolientelor în direcția de creștere a firelor de păr (de ex. spre degete când se aplică pe membrul inferior) ca să se prevină blocajul foliculilor de păr și foliculita. Alții recomandă în direcția trunchiului ca să stimuleze drenajul limfatic.
  • În cazul tegumentului intact aplicarea emolientului se recomandă pe timpul nopții.
  • Pielea uscată poate varia de la piele ușor uscată la o piele dură și solzoasă. În acest caz se poate manifesta mâncărime. Emolientele se aplică de 2 ori/zi (inclusiv după duș, baie) pentru a ajuta rehidratarea. Dacă călcâiele sunt crăpate adânc, pot ajuta emolientele și pansamentele hidrocoloidale , iar uneori pacientul  necesită îndrumare către dermatologie.

Când apar complicațiile  limfedemului, ca de exemplu:  erizipelul, infecțiile fungice, micozele, eroziunile interdigitale, eczemele, hiperkeratozele, papilomatozele, este necesat un tratament de  specialitate în clinicile de dermatologie.

2. Etapa de optimizare/ menținere: urmează după etapa de decongestionare optimă și pacientul/pacienta la indicația terapeutului aduce schimbări în stilul de viață.

*detalii despre etapele de tratament găsiți în capitolul ARTICOLE.

Stadii

Pentru determinarea stadiului şi gradului de severitate se face o evaluare a membrului afectat cât şi a pacientului în întregime.

Evaluarea psihologică:

Cauzele problemelor psihologice:

  • Braţul cu limfedem care-i aminteşte de boală
  • Pacienta cu mastectomie care poartă proteză mamară
  • Dificultatea în găsirea hainelor pe măsură. Afectarea imaginii corporale
  • Pierderea încrederii în propria persoană ce poate influenţa: relaţiile cu cei din jur, activitatea profesională, activitatea zilnică, hobby-uri.

Evaluarea fizică ( a membrului afectat):

  • Aria afectată
  • Mobilitatea membrului afectat:rigiditate,mişcare, forţă,volum de mişcare,sensibilitate.
  • Condiţia tegumentului:

a.Aspectul tegumentului;

b.Amprenta digitală la apăsare;

c.Prezenţa infecţiilor;

d.Episoade inflamatorii(cât de dese),

e.Compresia nervilor.

Stadiile şi gradele de severitate ale limfedemului.

Limfedemul  se instalează insidios, chiar dacă la început edemul se vede şi se simte numai spre seară, persoana are o stare bună, e ştiut că local s-a instalat o imunitate locală mai scăzută, că vasele limfatice sunt suprasolicitate,  că un tratament cu superficial va duce la schimbări si suferinţe mari.

Stadiul 0 (latent): alterare a limfaticilor clinic inaparentă .Reprezintă o formă minimă cu edem reversibil, care poate să apară după un efort fizic sau la sfârşitul zilei. Dispare după o noapte de odihnă. În funcție de localizare, rămâne cu semne de adâncitură  pe locul șosetei, ciorapului, pantalonului, sutienului, mâneca bluzei. Nu există leziuni tegumentare. Nu există complicații.

Fără tratament edemul progresează şi se transformă în edem de stadiul I.

Stadiul 1 (spontan, reversibil): la digitopresiune apare godeu;dimineaţa de obicei aria afectată este de dimensiuni normale/aproape normale. Este un edem reversibil spontan, nu dispare după odihnă. Se poate asocia şi cu complicaţii cum ar fi: inflamaţia membrului, exeme, eroziuni interdigitale. Se păstrează amprenta digitală, se observă umflarea labei piciorului, sau partea dorsală a mâinei, îngroşarea degetelor. Se poate vedea aspectul de ”coaja de portocală”.

Stadiul 2 (spontan ireversibil):la digitopresiune nu se mai obţine godeu, apare fibroză o greutate/tensiune accentuată, rigiditate. Formă spontan ireversibilă, edem de consistență fibrozată, care nu păstrează amprenta digitală. Apare fibroza,este însoţită de o greutate, rigiditate, tensiune accentuată. Deseori este însoțită de diverse complicații: erizipel, papilomatoză, hiperkeratoză, eczeme,  micoze superficiale, unghii galbene, limfangiectazii , ulcere, angioame.Degetele arată ca nişte cârnăciori, apar” riduri de sugar”în articulaţia radio-carpiană.

Hiperkeratoză

 

Papilomatoză

 

 

 

Stadiul 3 (elefantiazis): în acest stadiu, edemul este ireversibil, masiv, dur. Diametrul membrului crescut considerabil, devine neuniform.

  • Elefantiaza  se poate instala unilateral de obicei. Volumul membrului se datorează  nu numai  edemului ci şi a epidermei fibrozate, a ţesutului conjunctiv crescut ca  o masă tumorală. Uneori dispare sensibilitatea de la compresii ale nervilor. Pe lângă toate complicaţiile descrise în  stadiul I şi II aici mai poate apărea şi limforeea – scurgere de limfă. Uneori apare ca o veziculă nu prea mare, care se poate rupe – cu scurgere de limfă. Se mai întâmplă ca vasul limfatic să se lipească de piele şi prin el permanent să curgă limfă.

Eliminări albicioase de limfă din limfocist la nivel de gambă.

 

 

 

Gradele de severitate

Grad 1 (edem uşor):

– Limfedemul implică părţile distale ale membrului

– Diferenţa în circumferinţă, comparativ cu partea sănătoasă este de 4 cm

– Alte complicaţii sau tulburări ale ţesuturilor nu sunt încă prezente.

Grad 2 (edem moderat):

– Limfedemul implică întregul membru sau întregul cadran corespunzător al trunchiului;

– Diferenţa în circumferinţă este mai mare de 4cm dar mai mică de 6cm,

– Apare godeu, poate apărea complicația de erizipel.

Grad 3 a (edem sever):

– Limfedemul este present la un membru +cadranul de trunchi adiacent

– Diferenţa în circumferinţă este mai mare de 6cm,

– Apar keratoza, limfangioame, infecția cu erizipel recidivant.

Grad 3 b (edem masiv):

– Aceleaşi semne ca în stadiul anterior, și sunt afectate două sau mai multe extremităţi.

Grad 4 (edem gigant):

– Extremităţile afectate sunt imense,pot fi implicate şi capul, faţa. Frecvent apar multe complicații de tip erizipel, papilomatoze, hiperkeratoze, limforee etc.

Complicații

Complicațiile limfedemului  trebuie să fie considerate  serioase

1. Erizipel / Limfangita/Celulită – este cea mai frecventă complicație a limfedemului.

Este o infecție bacteriană streptococică sau stafilococică.

– Pielea devine roșie, întărită, sub tensiune, strălucitoare, dureroasă;

– Debut brusc cu temperatură foarte crescută de 40 – 42 ⁰C, frisoane, dureri musculare, stare generală bolnavă.

Tratament : medicamentos, antibiotice de tip Penicilină sau spectru asemănător (indicație medic); antipiretice; la nevoie comprese reci cu apă, rareori comprese cu Rivanol (frecvent apar alergii); poziția elevată.

  2. Fistule limfcutanate (chisturi limfatice): vezicule pline cu lichid

Semne: mâncărime, exudat albicios, umiditate interdigitală. Din cauza fisurilor tegumentare apare inflamația. Necesită îngrijire adecvată, tratament de specialitate.

3. Limforeea, scurgerea limfatică : necesită o toaletă riguroasă efectuată de membrii familiei , medic sau interclinic

4. Papilomatoza dermică: apar proeminențe și negi pe piele, semne de congestie limfatică cronică în stadiile avansate ale limfedemului. După un tratament adecvat de câteva luni, papilele devin plate, vindecate

5. Hiperkeratoză : îngroșare localizată a stratului cornos (stratul cel mai de suprafață al epidermului).

Tratament

Cea mai eficientă, inofensivă, și cu rezultatele cele mai bune este terapia integrală a limfedemului!

Dr. Vodder a dezvoltat cea mai eficientă metodă pentru tratamentul limfedemului prin anii 1930. Terapia a fost denumită Terapia decongestivă fizică complexă Dr. Vodder, și este cea mai eficientă metodă pentru tratamentul limfedemului.

Structura terapiei conține 2 faze:

Faza I – Decongestionarea

  • Drenaj limfatic manual
  • Terapie compresivă cu bandaje compresive → ciorap compresiv
  • Igiena tegumentară
  • Exerciții speciale decongestive

Faza II – Conservarea și optimizarea

  • Tratament compresiv cu purtarea ciorapului compresiv (standard) sau a ciorapului compresiv de mărime individuală și alternarea adecvată cu bandajele
  • Igiena pielii
  • Exerciții speciale
  • Suport psiho-social

Tratamentul limfedemului este complex:

  • Prima fază este decongestionarea membrului cu limfedem.

Se începe cu drenajul limfatic manual efectuat de un specialist, combinat la sfârșitul ședinței de tratament cu aplicarea unor feșe compresive de elasticitate scurtă.

Se continuă cu efectuarea de exerciții speciale pentru decongestionarea membrului. Feșele compresive special concepute se poartă intensiv în perioada de tratament – aproximativ 10-12- 15 ședințe, zilnic. La sfâșitul perioadei de tratament, în care s-a efectuat decongestionarea maximă a membrului cu limfedem, se indică procurarea unui ciorap compresiv pe mărime individuală sau mărime corespunzătoare, pe care pacienta/pacientul trebuie să-l poarte zilnic.

  • A doua  este faza de menținere a terapiei, fiind perioada ulterioară, în care pacienții se autoîngrijesc, poartă ciorapi compresivi pe perioada zilei după mărimea corespunzătoare pentru a preveni cât mai eficient  creșterea în volum a membrului cu limfedem, și efectuează gimnastica medicală individual sau în grup.

Ciorapii compresivi se indică a fi reînnoiti după 6 luni de purtare; feșele compresive se reînnoiesc în funcție de starea lor de elasticitate.

Exercițiile fizice se efectuează de fiecare dată cu feșele compresive sau cu ciorapul compresiv pe membrul cu limfedem.

Tratamentele se indică a fi repetate aproximativ la 6 luni sau în funcție de caz și stadiul bolii.

Atentie! Un Drenaj Limfatic Manual in cazurile patologice, poate fi efectuat doar de către un specialist in domeniu.

Nu se recomandă aplicarea Drenajului Limfatic de către pacienți, sau persoane neinstruite in acest sens.

Filme utile

Diagnostic

 

Anamneza este aplicabilă si relevantă în 80% dintre cazuri. Date  importante care ne ajută la o diagnosticare mai corectă:

  • Anamneza familială: dacă are cineva limfedem în familie sau a suferit de sindromul braț sau picior gros din „cauze necunoscute”
  • Perioada când au apărut primele semne: imediat după naștere sau umflarea membrului a început după câteva săptămâni sau luni?
  • La ce vârstă a apărut edemul?
  • Dacă au existat antecedente în formarea edemului ca: accident, intervenție chirurgicală, tumoare, sau radiații?
  • Infecția de tip erizipel, sarcină, creșterea greutății.
  • În stadiile incipiente, denumit starea latentă, edemul  apare după încărcare, în perioada foarte caldă, de obicei seara, la nivelul gleznei, piciorului (sau alte regiuni), umflătura persistă la testul de compresia degetului. După odihnă sau după o noapte de dormit edemul „dispare”. Absorbția spontană a limfei există, însă apare o repetare continuă în timp de limfedem.  Mai târziu sistemul limfatic devine deficitar, nu reușește să-și continue munca în poziție de repaos și astfel edemul devine constant.
  • Boli asociate: tromboză, boli varicoase, vasoconstricție, inflamația vaselor de sânge, diabet, boli articulare, boli cardiace, hipertensiune arterială (HTA)
  • „Părerea” pacientului despre cauza care a dus la apariția edemului.

 

Semne clinice

Încă din stadiile incipiente există semne de avertizare a bolii, care se manifestă în primul rând prin starea „schimbătoare” al edemului. În stadiile tardive diagnosticul se pune după semnele clinice ale bolii.

Potrivit unor estimări prudente, 60-70% dintre pacienții de limfedem nu ajung din timp la tratament, pentru că nu sunt diagnosticați corect după primele semne clinice de către medicul curant. În majoritatea cazurilor pacienții sunt sfătuiți astfel:  „ trebuie să trăiți cu acest edem, nu există cale de vindecare”.

O altă metodă comună este când se caută „cauza” edemului prin investigații mai complexe. În cele mai multe cazuri se asociează ca și o complicație a trombozei sau a unei boli articulare. După rezultatele negative apare părerea că acest edem nu se poate vindeca.  De asemenea, este o practică obișnuită indicația pentru o diureză puternică prin administrarea diureticelor în cantități mari. Și acesta este un mod de tratament neadecvat.

Semnele clinice ale bolii, care pot fi recunoscute de către medici, când pacientul apelează la consultație:

  • Edemul produce o umflătură pe zona respectivă și din cauza că lichidul limfatic este necompresibil la presiunea exterioară,apare o adâncitură. Acesta este stadiul de edem pitting, care ține amprenta tegumentară.
  • În stadiile tardive edemul nu mai ține amprenta tegumentară, stadiu non-pitting, care se diferențiează de alte tipuri de edeme. Edemul aglomerat din cauze mecanice nu se poate drena fără tratament și la nivelul țesutului conjunctiv se formează fibrozare, dermatoscleroză. Mâna/ laba piciorului sunt foarte umflate, degetele se îngroșează.
  • Semnul Stemmer este pozitiv. Este o metodă simplă, care ne relatează edemul membrului inferior. Pentru a declanșa simptomul, trebuie să cutăm pielea la nivelul degetului. Acesta se poate efectua cu ridicarea pielii, cu 2 degete sau cu o pensetă. Marginile zonei cutate se marchează, astfel (comparativ) se poate observa mărimea degetului afectat cu cel sănătos. Pe degetul afectat zona  măsurată este mult mai mare, apare edemul.

Ce este Limfedemul

Limfedemul este acumularea lichidului limfatic la nivelul ţesuturilor, datorită dezechilibrului între producerea şi transportul fluidului interstiţial.

  • Este acea mărire progresivă în volum a unei părţi a corpului ( membru, trunchi, abdomen, zona genitală, cap, gât). Cel mai des este cauzată de îngustarea, blocarea sau deteriorarea căilor limfatice.

Dacă din anumite cauze are loc dereglarea scurgerii limfei prin vasele limfatice, în spaţiul interstiţial  începe să se adune lichid, proteine, bacterii, viruşi, ciuperci, celule moarte sau celule canceroase; adică tot „gunoiul” care trebuie să-l elimine limfa.

Aceasta are loc, când presiunea din capilarele limfatice şi din spaţiul interstiţial se egalează, mişcarea lichidului între ele se opreşte. În spaţiul interstiţial se formează „băltoace” în care sunt multe proteine, bacterii ş.a.m.d.

În general persoana poate să se simtă bine, dar în regiunea, unde se formează edem, se micşorează rezistenţa la bacterii şi alte substanţe nocive, care duce la rândul său la apariţia afecţiunilor virale,  fungice, bacteriene infecţioase(de ex. erizipel) ale pielii.

Lichidul  acumulat este bogat în proteine – substanţe active osmotic. Ele au capacitatea de a absorbi apa şi a o menţine, fapt ce intreţine şi mai mult edemul.

Sub piele  se găseşte stratul subcutan –adipos, iar sub acesta, se află muşchii şi oasele .Pe membre(mâini, picioare) sistemul limfatic are următoarea structură:

  • există vase limfatice profunde lângă oase şi  superficiale, care trec prin stratul subcutan-adipos. Vasele profunde şi cele superficiale sunt unite între ele.

De ce este important de ştiut?

  • Dacă dintr-o oarecare cauză se  va deregla scurgerea limfei la membre, atunci din vasele adânci are loc dislocarea în cele superficiale, deoarece nu au unde să se dilate şi nu au unde acumula lichidul  în exces. În acelaşi timp, pielea este mai elastică, stratul adipos moale şi pufos, permiţând  dilatarea – au loc astfel, schimbările accentuate ale membrelor.

De reamintit si de reținut:

  • Limfa este un lichid transparent alb/ gălbui ce este transportat prin intermediul sistemului limfatic (vasele limfatice, ganglionii limfatici) având drept scop circulaţia lichidului între ţesuturi şi sistemul sanguin venos.

În stadiile incipiente există semne de avertizare a bolii, care se manifestă în primul rând prin starea „schimbătoare” al edemului.

Semne clinice:

  • adâncitură pe locul șosetei, ciorapului, pantalonului, chilotului, sutienului, mâneca bluzei
  • umflarea labei piciorului, fața dorsală a mâinii, îngroșarea degetelor
  • se poate observa sindromul  coajă de portocală
  • degetele arată ca niște „cârnați”,
  • la baza degetelor, la maleole și la articulația radio-carpiană se formează „riduri de sugari”
  • unghii galbene, modificări tegumentare talpă – fisuri, hiperkeratoză

 Caracteristicile clinice ale limfedemului

  • Senzaţie de greutate, tensiune,strângere, discomfort
  • Căldură locală (dar fără roşeaţă!)
  • Furnicături, parestezii
  • Suferinţă psiho-socială (afectarea imaginii corporale, problema găsirii hainelor, încălţămintei pe măsură)
  • Rigiditate
  • Senzaţie de explodare, dacă există exacerbare acută
  • Durere în caz de creştere rapidă, asociere cu infecţii, tromboză venoasă profundă, infiltrare tumorală în căile nervoase, metastaze osoase
  • Dureri la nivelul articulaţiilor adiacente +/-edem
  • Mobilitate redusă

Limfedemul nu se vindeca, doar se trateaza!

Scopul tratamentului este de a tine sub control aceasta afectiune, de a evita complicatiile, si de a imbunatati calitatea vietii pacientilor!